Acest post este de fapt, o parte a comentariului pe care l-am facut pe blogul www.satmareanca.worldpress.com , al distinsei mele prietene de suflet, Crina Dunca, jurnalista si scriitoare, la postul acesteia din 23 august a.c., http://satmareanca.wordpress.com/2008/08/23/nimic/
Din punct de vedere matematic, nimicul este ceva ce tinde la zero sau, mai putin, ceva ce tinde la minus infinit.
” Nimicul e-n toate,
E-n cele ce sunt…”
ca sa parafrazez un vechi poet prolecultist, stiti care…
Nimicul este searbad, nu ne aduce nimic nou, suntem inconjurati pretutindeni de nimic, suntem condusi de nimic, industria romaneasca este patronata de nimic, agricultura – de nimic, cultura romaneasca, arta moderna este promovata in exterior de nimic si de niste NIMENI, sportivii olimpici romani care aduc in tara medalii sunt ajutati de un mare NIMIC cu…lacrimi si cu…nimic.
Periodic avem mariri inflationale de preturi urmate de cresteri salariale…de nimic. Tot romanul (aproape), dupa plata facturilor la intretinere, apa, curent, gaze si ratele la banci, se uita-n portofel si vede… nimic.
Nimicul ne patroneaza viata, peste tot suntem inconjurati de nimic iar romanii cu o cultura indoielnica, prefera nimicul: toata muzica romaneasca de calitate este data la o parte, fiind preferat nimicul– manelele care-ti polueaza urechile pe strada, in troleu, la strand, la munte, la mare, la vecin, “muzica” data la maxim, cu ostentatie.
Avem batrani cu pensii jenante care au construit totul in tara asta iar noi, ca recompensa si recunostinta, (si aci ma refer la conducatorii nostri- oameni de nimic) le dam aproape nimic, desi ei ne-au dat totul sa ne creasca si sa ne educe.
Sunt oameni in tara asta care mananca aproape nimic, in buzunare- nimic.
Toti suntem patronati de acest NIMIC: unii il au in cap, unii in buzunare, altii in stomac, altii in garaj, altii in pat, altii in inimi dar cei mai fericiti sunt cei care, din punctul de vedere al sanatatii, n-au nimic– adica sunt sanatosi. Inchei dizertatia mea despre nimic, urand tuturor prietenilor mei sa aveti TOTUL, dar NIMIC boli, NIMIC saracie si NIMIC necazuri.
Satmareanca — 25 august 2008 @ 11:12 am
Nea Costache, vă mulţumesc pentru aprecieri şi pentru că ţineţi aproape. Sunt ziaristă, dar nu şi scriitoare, decât dacă i se poate spune aşa unui om care scrie la ziar. Nu sunt scriitoare şi nu voi fi niciodată pentru că ştiu că nu pot fi. Ştiu că fiecare trebuie să-şi urmeze calea în care poate fi mai bun, în care poate excela. Trebuie să ne uităm în oglinda interioară şi să ne conştientizăm limitele. În ziua de azi oricine are bani poate publica o carte. Sunt unii fără bani, dar dotaţi de la natură cu „harul” pupincurismului, şi o fac. Se publică orice, dar, din păcate, oameni care au talent şi scriu foarte bine rămân nepublicaţi. De ce mă lungesc cu subiectul? Pentru că, deşi pare că nu are legătură cu postarea dvs., totuşi are. Nu vreau să fiu un Mic Nimic într-un Mare Nimic. În România sunt încurajate nimicurile din toate părţile. Oameni care se dau mari şi culţi, aşazişii deontologi, încurajează şi preaslăvesc Nimicul pentru a obţine beneficii materiale, fără să realizeze că din Nimic nu poate rezulta mai mult decât Nimic.
Pentru că eu ştiu că nu voi putea scrie o carte, încerc să-i încurajez pe oamenii care scriu bine, ca şi dvs., şi care îmi plac să o facă 🙂
Îmi plac mult cuvintele din frontpage şi fotografia. Când ne-am pierdut bunătatea şi inocenţa de copil nu mai suntem Nimic din punct de vedere uman. Tot la Nimic ajungem. Şi asta pentru că, aşa cum bine aţi spus, suntem înconjuraţi pretutindeni de Nimic…
costache — 27 august 2008 @ 12:32 am
Crina, nu cred ca am gresit numindu-te scriitoare, nu, pentru ca scrii minunat. Stiu ca esti ziarista si inca una foarte buna, ti-am citit cateva articole in ziarul local si in Jurnalul national si mi-au placut: articole profunde, bine documentate si mai ales bine scrise. Iti multumesc de aprecieri… si inca ceva: mi-ar face placere sa fiu tutuit, parca asa mai intineresc un pic. Ma bucur ca-ti place blogul meu. Noapte buna!
Trexel — 28 august 2008 @ 8:28 am
un mare nimic e si viata insasi, mai ales ca nu prea stii despre ce e vorba si cu ce se manca. traim asa… sa fie. a’mboulea!
Maria Barbu — 8 septembrie 2008 @ 12:36 am
Nea Costache, cati dintre noi isi dau seama ca nimicul e util, dar numai atunci cand e in cagoria negativa? Adica sa nu ai nimic rau, daunator, distructiv. In rest, tot ce e bun, putem avea din belsug. Merita sa scoatem din viata noastra categoria nimicului si sa ne umplem de darurile pozitive.
Nea Costache, e asa de bine aici,incat imi vine sa scriu o intrega dizertatie, dar mai las si pe altadata!Promit sa vin mereu… nu e o amenintare, e o promisiune facuta cu drag.
costache — 8 septembrie 2008 @ 8:55 am
@ Trexel: cred ca ai dreptate.
@ Maria Barbu: Aprecierile venite din partea dumneavoastra ma onoreaza. Ma bucur ca va place ce scriu, sunteti oricand binevenita pe blogul meu.