6/19 ianuarie
La împlinirea vârstei de 30 de ani – vârsta majoratului la evrei – înainte de a-Şi începe propovăduirea, Mântuitorul Iisus Hristos, „plinind toate ale Legii", a venit la marele proroc Ioan Botezătorul, ca să se boteze cu botezul pocăinţei. Ioan, însă, ÎI oprea zicând către Dansul: „Eu sunt cel care are trebuinţa să fie botezat de Tine, şi Tu vii la mine?" Iar Domnul a zis către Ioan: „Lasă acum, că astfel se cuvine ca noi să-mplinim toată dreptatea" (Matei 3, 14-15). Are loc acum prima TEOFANIE (arătarea Sfintei Treimi) de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu – Tatăl grăieşte din cer: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit…"; Fiul primeşte botezul pocăinţei de la Ioan în Iordan; Duhul Sfânt, sub chipul unui porumbel se pogoară peste creştetul Fiului lui Dumnezeu (vezi Matei 3, 16-17).
Ioan este cel care arată oamenilor şi diferenţa dintre botezul pocăinţei (cu apa din Iordan) şi botezul creştin, care va fi „cu Duh Sfânt şi cu foc" (Matei 3, 11) şi de care vor avea parte toţi cei ce-l vor mărturisi pe Hristos.
Botezul Domnului (Boboteaza) este praznic împărătesc şi, în această zi, în toate bisericile şi mănăstirile din Romania si tarile crestine ce-si tin sarbatorile " pe stil nou", se face „sfinţirea cea mare a apei"(agheasma mare), de binefacerile căreia se bucură toţi credincioşii ortodocşi.
Monologul lui Dumnezeu
ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat , M-ai injurat . Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat… Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau.Iti urez o zi buna!
Al tau Tata, Dumnezeu.
maminineta — 6 ianuarie 2009 @ 7:35 pm
Cand suntem tineri, uitam de cele mai multe ori sa ne rugam la Dumnezeu si mai ales sa-I multumim atunci cand lucrurile ni se intampla asa cum dorim.Odata cu varsta intelegem ca orice cuvant isi are rostul Lui,si e vegheat indeaprope de El.Sa-i invatam pe cei tineri,sa-I respecte invatatura.
Monologul lui Dumnezeu sa ne fie calauza.
Vania — 6 ianuarie 2009 @ 10:50 pm
Eu mă pregătesc de Crăciun, dar, pe 19 ianuarie, vă ajung din urmă…
costache — 7 ianuarie 2009 @ 4:55 pm
@ maminineta: Mi s-a parut interesant si deosebit de educativ acest monolog si de aceea l-am transcris pe blogul meu.
@Vania: Nu conteaza daca tinem sarbatorile pe stil nou sau vechi: crestini ortodocsi suntem toti. Va urez Craciun fericit!