Cearta

– Uşi, uşi fire-a dracu’ de cloţă cu cin’ te are, uşi la tine acas’ ca te otânjesc cu paru’ de te omor cu puii tăi cu tot!
– Ce-ai fă cu cloţa mea, te sărăci?
– Să ţî le ţâi fă în oboru’ tău, nu în grădina mea, p’in plătagelele şi p’in pătrunjelu’ şi leuşteanu’ meu, fire-a dracu’ de ciumăfaie!
– N-ai vrea s-o leg de gât fă ca pe câne, ie pasăre, nu ştie!
– Ţâne-o la tine-n grădină, nu la mine, în plătăgelele mele! Nu măi beli făsuiu’ p’in vecini să mă bârfesti pe mine şi pune-ţ’ pe  beţâu’ de bărbat’-tu să facă gardu’ să nu măi intre găinile tăle-n grădina mea!
– Fire-a dracu’  de nespălata dracu’, ca ieşti o pumuită care să uită în trei plătăgele cât nuca!
– Io nespălată fă? Io?
– Tu fă, şi curvă, că toată viata ta ai stat numa’ cu craci-n sus la toţ’ cebăluiţî’ din satu’ nost şi din trei sate vecine, că n-ai fost în stare să ai şi tu un om la casă la batrâneaţă!
– Am stat fă, am stat, c-am fost frumoasă, nu o jimbată şi-o băscăcărată ca tine, că tu ai pus oichii pe-un prăpădit şi cu el ai rămas!  I-am duduit fă pe toţ’ că nu am vrut să stau cu beţâi cum stai tu!
– Ai de curu’ tău de pocitania dracu’! Iu-iu-iu, tu şi frumoasă… Frumoasă ca curu’ Stanii fă! Te spoiai cu toate cremele de zâci că ierai moroi! Şi să-ţ’ muţ’ căcăstoarea din dreptu’ cuniii mele că nu stau la masă cu mirosu’ căcatului tău în nas! Nesâmţâto!
– Ce-ai tu cu mine fă, îm’ pun privata un’e vreau în oboru’ meu, să ştii!
– Babăăă, baaabă!


– Ce-i babă, manca-l-ar baba de copil!
– Mi-i foameee!
– Iote viu acuş şi-t’ pune baba un ou în tigaie! Să-ţ’ muţ’ privata fă, că-ţ’ fac lăcrămaţâie la şefu’ de post! Pocitania dracu’, auz’, frumoasă!
– Hai babă vii?
– Stăi mă că viu acu’, că dădu foamea-n tine şi nu mă saturai de ceartă cu ha năroadă!