– Bă nepoate! Ionuţ! Un’ei fă nepot’-tu ăla al tău?
– Da, c-al tău n-o fi! Un’e să fie, în şopru-n fân, ceteşte!
– Iar ceteşte? Ionuuţ!
– Da tătaie, viu acu’!
– Ia dă-te mă tată jos de-aci şi vin’ o ţâră la mine să stăm de vorbă!
– Lasă mă copilu’ să înveţe că are izamene săptămâna ailantă! Ce-ai cu iel? Ce-ai avea la cap? Nu ştiu omule, da’ tu nu măi iesti prea zdravăn la minte, zău aşa!
– Cum nu măi sunt zdravan fă? Io?
– Ţî spun io că nu măi ieşti zdravăn! Iote-l că veni! Stăi mumă acolo si ceteşte că nebunu’ ăsta-l bătrân iar are chef să te bată la cap, că ţîie de aia-ţ’ arde acu’!
– Da tătaie, venii!
– Şez’ mă tată o ţîră pe totoreacu’ ăsta ici lângă mine la umbră!
– Mă, iar nu laşi copilu-n pace? Doamne, Dumnezăule, tu m-ai descreierat mă omule pe mine! Ieşti un nebun ş-un izăltat, aia ieşti, un izăltat!
– Fă, tu să mă laşi pe mine-n pace, auz’? Să mă laşi în pace! Ştii tu ceva? Ia fă-te tu că ai treaba pi la tuciu’ tău de mămăligă ca ni-i foame şi lasă-ne pe noi în pace să vorbim ca-ntre barbaţ’!
– Iote plecai, plecai iote!
– Măi bine, că tu măi rău ne-ncurci! Bă Ionuţule tată! Io ştiu că nu-ţ’ prea convine că te bat atâta la cap, da’ am şi io o durere pe suflet…
– O ştiu tataie durerea aia!
– O ştii mă, o ştii, da’ n-asculţ’ de mine, n-asculţ’! Aia-i, n-asculţ’! ia asculta mă, tu cân’ te-nsori mă?
– De mă tătaie, să termin întâi facultatea, să-mi iau şi eu un servici…
– Bă Ionuţ tată, pune bă mâna de te-nsoară şi las-o dracu’ de carte, c-o să ţî să precletească creieri-n cap di la atâta cetit!
– Iar mă luaşi cu-nsuratu’ tătaie?
– Te loai mă te loai, că şez’ sângur cuc şi mi-e milă de tine de mi să rupe sufletu’, de aia te loai!
– Oi vedea eu, după ce termin…
– Dupe ce termin, dupe ce termin…Băăă, iote tu la Costică al lu’ Aurel al lu’ Pârciu, că-i măi mic decât tine c-un an-doi… şi să-nsură mă! I-adusă lu’ tac-su acas’ o noră mă, ăla fu-n stare, nu ca tine…Do’r ce termină armata şi să-nsură, pe ăla-l lo haia târâş, nu ca pe tine !
– Da mă tătaie da’ el are servici, lucrează la SMT la tractoare!
– Şi ce-i mă cu asta? Băăă, dacă până şi-al lu’ Ion al lu’ Flendurosu’ mă, ăla-l din capu’ satului, să-nsură mă, io ce să măi zîc? Prăpăditu’ satului mă! Şi tu? Tu stai în fân şi ceteşti, aia faci!
– Mă tataie, îţ’ spusăi…
– Ce spusăsi mă, ce spusăşi? Să termini măi întâi? N-ai cu ce-o ţîne? Ha, nu ai cu ce-o ţîne? N-au mă ai tăi casă şi gospodarie de n-au alţî’ p’in satu’vost’ ce-au ei? N-au car cu boi, cu vaci, cu porci si-orătănii? N-au? Şi măi avem şi noi, că tot ţîie’-ţ’ rămân! Ad-o bă tată la tac-to acas’, iote că aşa am făcut şi io cu baba asta a mea, cu bunica-ta, de! Iote am facut casă cu ia, mă măi bate ia la cap câte-odată, da’ dracu’ o ia-n samă! Că pe vremea mea, de-ţ’ plăcea o fată şi te mai plăcea şi ia o ţâră, de nu vrea ta-su şi mă-sa să ţ’-o dea, o furai mă şi tot o aduceai acas’, iar dacă n-o furai, te suiai pe ia mă ş-o lăsai borţoasă şi ţ’-o dădea atuncea!
– Ei, acu-s alte vremuri tătaie!
– Ce alte vremuri mă, ce alte vremuri? Ca şi-atuncea, şi-acu’ fetele aveau între picioare tot aia! Tot aia aveau mă, să ştii! Da’… ce să ştii tu?
– Mă faci să râd tătaie!
– Râz’ mă, da’ râz’ ca prostu’ aia-i, râz’ ca prostu’! Băăă, de aia zâc io să te-nsori mă, că-s bătrân şi m-oş duce dracu, că trebe să mă duc şi io odată şi-odată, barem să te văd şi io-nsurat, să apuc să-m’ văd măcar un nepot mă, că dacă nepricopsîtu’ de fiu-meu, tac’tu de, făcea şi-o fată, măcar să mărita aia măi repede, că tu…staaai sângur ca cucu pe bătătură şi ceeeteşti într-una! Bă, nu ţ’-or fi pus ai tăi ce trebe acolo-n izmene de nu te-nsori!
– Chiar aşa mă tătaie?
– Păi da mă, în loc să-ţ’ pese de-nsurătoare ca băietî’ ăilanţ’, tu ceeeteşti toată zâua şi nu-i bine tată! Nu-i bine, că ţî să urcă la cap, zău că ţî să urcă! Ceteşti atâta de parc’-ai vrea să te faci popă!
– Ei, popă! Profesor de geografie mă fac!
– Fă-te tată, ‘i bine şi profesor, nu zîc, da’… pune mâna de te-nsoară! Aia-i!
– Hai că ne cheamă mămaia la masă!
– Iote ne ducem! Ne-nţălesărăm?
– Ne-nţălesărăm tătaie!
– Bine-atunci, hai la masă că să făcu mămăliga şi să răceşte!
De-ale lu’ tătaia
Posted by costache on ianuarie 18th, 2010 / 22 Comments
Tweets that mention De-ale lu' tătaia | Blogul lui Nea Costache -- Topsy.com — 18 ianuarie 2010 @ 10:44 am
[…] This post was mentioned on Twitter by Andrei Iorga, Costache Stanoiu. Costache Stanoiu said: Un nou articol: : De-ale lu' tătaia https://www.neacostache.com/2010/01/18/de-ale-lu-tataia/ […]
Vania — 18 ianuarie 2010 @ 10:51 am
Ei, profesor de geografie! Tot mai bine popă…
costache — 18 ianuarie 2010 @ 1:34 pm
@ Vania: Ei, s-a gandit el Ionut să să facă popă da’… s-a pus tătaia cu gura pe el:
– Băăă taică, ‘i bine popă, nu zîc, da’… ce te faci că atunci cân’ ai deschide tu gura să canţ’ în biserică şi te-or auzî babele, să duc… nouă cu-a brânzii’ zece, rămâi sîngur în biserică! Mai bine fă-te tu taică dascal la scoală, da’ numai de muzică nu, să nu rămâi cu clasa far’ de copii că-i sperii cu vocea ta!
De asta a ales geografia!
gmx — 18 ianuarie 2010 @ 5:22 pm
Păi chiar aşa, de ce să nu se însoare??
alexandru marin — 18 ianuarie 2010 @ 6:05 pm
Asa am mai pierdut un preot…
costache — 18 ianuarie 2010 @ 6:10 pm
@ gmx: Nu vrea, de cate ori nu-l bate tataia la cap…
@ alexandru marin: Ei, n-a fost sa fie! Daca n-ar canta asa fals, ar fi avut si el curaju’ sa se duca la popi dar asa… Las’ ca nici profesor nu-i asa rau!
roman prin nastere oltean prin gratie divina — 18 ianuarie 2010 @ 6:58 pm
:)),stii cit de cunoscuta este discutia?ticu mare avea un milic sa nu stai gasea ceva sa_ti dea sa faci,tragi a paguba daca zaci,la dictionar ash mai zice ciortan,nu ma uita cu cartea nene,si poate neom intilni la o tzuica in Tirg sa ne povestim,peste o luna merg la Rinca si trec si prin Tirg
aprozarnet — 18 ianuarie 2010 @ 8:22 pm
:)))) 🙂 sublim
Alberto — 18 ianuarie 2010 @ 8:55 pm
SARU`MANA
costache — 18 ianuarie 2010 @ 9:43 pm
@ roman prin nastere oltean prin gratie divina: stiu ca e cunoscuta oltenasule, probabil si bunicul tau te bate cu asta la cap!
” ciortan” nu este regionalism si este un crap la 1-2Kg.
Cu cartea, cand apare, anunt pe blog!
@ aprozarnet: multumesc de aprecieri!
@ Alberto: servus Alberto, sa inteleg ca-ti placu?
marius aldea — 18 ianuarie 2010 @ 11:01 pm
bestial, nu alta, bestial!
am mai spus.o,
cand mi.e dor de acasa,
de satul in care am crescut,
cand mi.e dor de „zicerea” olteneasca
blogul dumneavoastra este primul lucru la care ma gandesc.
un text de un realism crunt.
sunteti un maestru!
si uite ca mi se facu dor de batrana mea care m a crscut
dar e bine aici.
aveti un blog in care se poate locui.
in care se poate trai. un blog viu si sanatos ca spunerea olteneasca. reverente, nea costache.
Ion Dascalu — 19 ianuarie 2010 @ 8:22 am
Nea Costache, greu e de-nsurat? He… Numai cat ii zice „peste”… Mai rau e ce te-asteapta dupa, toate responsabilitatile alea, nu mai zic care, si poate baiatul mai vrea sa copilareasca un pic, sa n-aiba prea multe griji… 🙂
danbrasov — 19 ianuarie 2010 @ 10:21 am
Nea Costache, reusesti, prin ceea ce scrii, sa pui pe tapet realitatea banala pe care o traim cu totii. Nu stiu ,dar mi se facu un dor de bunici…
Pacat ca nu mai traieste nici macar unul…
matusalem — 19 ianuarie 2010 @ 1:43 pm
Taica, ai dreptate. Da parca tot mai ghine neinsurat.
Ai chef, ghine. N-ai chef, asisderea.
Asa, insurat, musai ! 🙂
roman prin nastere oltean prin gratie divina — 19 ianuarie 2010 @ 2:08 pm
nu la peste ma refeream,la noi asa se zice la pulpa de pui
Nea Costache — 19 ianuarie 2010 @ 3:15 pm
@ marius aldea; Multumesc Marius! Aprecierile venite din partea unui poet de talia ta, pe de=aspra si gorjean, ma ooreaza! O zi frumoasa!
@ Ion Dascalu: Asta cam asa e coane dr la inceput, tinerii nu prea iau in calcul ce va urma. Ulterior, dau cu capl de pragul e sus, cu se zice si invata din mers! Care mai invata.
@ danbrasov: Ei, candva, aproape toti eram cicaliti la cap de catre bunici sa ne insuram. Eu am facut exceptie pentru ca le-am luat-o inainte: m-am insutat pe la 23 de ani, am fost mai iute decat tinerii de azi.
@ matusalem: Acum, aproape de batranete, si eu zic la fel dar atunci, m-a sagetat ingerasul ala-n curul gol, drept in spinare, am intalnit o fata ce mi-a picat cu tronc si-am luat-o de nevasta si…nu regret!
@ roman prin nastere oltean prin gratie divina: La noi in Gorj, pulpei de pui i se zice…cotoi!
Simion Cristian — 19 ianuarie 2010 @ 8:22 pm
Superb textul Nea Costache!
Mitrut Stanoiu — 19 ianuarie 2010 @ 8:32 pm
Doua chestiuni:
1. Sper sa-mi spui maine care este corespondentul din realitate al personajului Costică al lu’ Aurel al lu’ Pârciu :)))
2. Asta imi suna a mixtura intre realitate si imaginatie… una traita personal si de mine…sau de acolo te-ai inspirat ?!
matilda — 20 ianuarie 2010 @ 6:03 pm
Nea Costache : eşti teribil, parol ! Îmi plăcu, tare îmi plăcu, să fii sănătos, cu tot cu familie !
al2lea — 20 ianuarie 2010 @ 7:47 pm
Nea Costache,
Da destept e pruncu… se vede ca ceteste… L-a pacalit pe mosu-so. Stie toata lumea ca el era in fan cu nevasta lu’ Ion al lu’ Flendurosu’…
🙂
costache — 20 ianuarie 2010 @ 8:35 pm
@ Simion Cristian: multumesc domnu’ Cristi!
@ Mitrut Stanoiu: 1. Vasîle al lu Iulică al lu Floştomoc
2. E adevătat că te cam bătea şi pe tine tătaie la cap să te însori, pe mine nu pen’că mă lua târâş, m-am însurat de tinăr!
@ matilda: Multumesc de aprecieri!
@ al2lea: E destept dom’le, nici nu se egzista altu’ ca el! da’ nu vrea sa se-nsoare afurisitu’, sta asa!
Jasmin — 26 ianuarie 2010 @ 11:22 am
Multă bătaie de cap cu însurătoarea asta. Bat-o s-o bată 😉