De-ale oltenilor mei!

–    Neică Dumitreee!
–    Ce-i mă Lisandre?
–    Ia opreşte căruţa aia o ţâră!
–     Ptruuu, hooo Mişule!
–    Fusăşi la târg neică?
–    Aha, fusăi!
–    Ce loaşi di pe-acolo?


–    Ei, neşte trenţă, ce să iau, că nu mai aveam ce pune dracu’ pe mine şi pe   baba aia a mea!
–    Păi…văd în car şi neşte puieţ’!
–    Păi…să pun p’in grădină!
–    Iereau puieţ’?
–    Iereauuu!
–    Pruni iereau?
–    Îhî, iereau şi pruni!
–    Da’ cireşi?
–    Şi!
–    Da’ tei, c-aş pune unu-n faţa căşii!
–    Fu nene, fu tei…p’in târg…cât vrei!
–    I-auz’, da’… care mai fu di la noi din sat p’in târg?
–    Fură bă, fură o mulţîme: fură şi popa, şi primaru,’ şi dascălu’, si jăndaru’, ce măi, fură toată fruntea satului! Ce vorbesti, fură şi ai lu’ Ion al   Saftii lu’ Păcănete, şi Aliodor al Zoii lu’ Pulearcă, şi Ion al lu Pârţu, da’ câţ’ fură… Io mă duc mă Lisandre că m-aşteaptă Lisaveta mea! Mă dă dracu dispărut!
–    Bine nea Dumitre, să trăieşti mă!
–    Şi tu Lisandre!
–    Băăă pulică, tu ce faci mă, un’ te duci?
–    Săru’ mânaaa! Mă joc p’icişa pe şuşa!
–    Să trăieşti mă ţâcă! Da de un’e loaşi mă sfârleaza aia aşa de frumoasă?
–    Fu tata-n târg şi mi-o lo! Şi-mi lo şi turtă dulceee! Numa’ c-o mâncai da…fu taaare bună!
–    Brava mă!
–    Lisandreee!
–    Ce-i fă muiere!
–    Ia vino-ncoa’ şi nu măi sta ca muierile-n poartă co copii, să te-ntreb ceva!
–    Ei, zî-i!
–    Te-ntâlnişi az’ dimineaţă cu-al lu’ Păcăneaţă?
–    Ei, zî-i mai repede, mutule!
–    Mă-ntâlnii fă, ma-ntâlnii!
–    Ei,  şi cum fu taina cu iel?
–    Ce sa-i mai zîc fă, că de faţă fu Tică, fra’-so! Îi zîc al’ dată!