Acum câţiva ani buni, m-am dus cu răposatul socru al meu (Dumnezeu să-l ierte!), la un atelier de monumente funerare, să-şi comande o cruce de marmură pentru locul de veci. Un moş, care tocmai venise cu o căruţă să-şi ia crucea terminată, ne-a rugat, fiind destul de grea, să-l ajutăm s-o pună în căruţă. L-am ajutat şi-a pus-o, după care, omul ne-a mulţumit recunoscător. Fără să realizeze, socrul neu, ştiţi ce i-a răspuns?
„S-o porţi sănătos nene!”, replică ce ne-a stârnit mult timp râsul.
O fi greşit dând această replică?
matusalem — 19 februarie 2010 @ 10:59 am
Fiecare ne purtam crucea.
Dar chiar de marmura nu o am. E prea grea. 🙂
black angel — 19 februarie 2010 @ 10:59 am
..Apai ..poate socrul matale ..so fi referit la caruţă!!!..sau nu??ca aici se zice aşa cand işi ia omu maşină…caruţă..nevastă..dar la cruce..nu se zice. HA HA HA 🙂
costache — 19 februarie 2010 @ 11:38 am
@ matusalem: Corect, ne-o purtam si odata si odata, de ea o sa avem cu totii, vrem-nu vrem!
@ black angel: M-am gandit bine la replica lui! Poate nu-i gresita Costele: pai daca o porti sanatos…nu esti mort! Haios, oricum! Am facut haz pe tema asta, ani de zile!
Vlad — 19 februarie 2010 @ 11:48 am
acuma nu ştim noi ce este după moarte, da’ e posibil să avem nevoie de sănătate şi după ea 🙂
costache — 19 februarie 2010 @ 11:59 am
@ Vlad: Cine stie? Tataie, cum ii mai ziceam lui socru-meu, putea avea si alta replica: „sa mori sanatos, nene!” Pai nu?
hobbitul — 19 februarie 2010 @ 12:15 pm
nu cred nea costache, nu cred ca a gresit: ce poate suna ma frumos decat „s-o porti sanatos”, ar fi putut spune „sa-ti vegheze bine”, dar daca spunea asa azi nu mai radeam si eu 😀
Theodora — 19 februarie 2010 @ 12:33 pm
Daca trebuie sa o port in spinare, mai bine imi aleg una de lemn. 🙂
spedy — 19 februarie 2010 @ 12:56 pm
Vezi domnia ta ca omul ala n-a putut-o duce singur nici pana la caruta ,nici de la caruta .Zic numai ca ,mai mare grije trebuie sa avem la ai de ne poarta sambetele ca dupa cum spui si mata,se gaseste cineva c-o mana de ajutor si la caratul crucii …
spedy/19/02/2010
gabi — 19 februarie 2010 @ 2:26 pm
scuze de offtopic.
m-am mutat aici si inca varuiesc
http://gabitzu.eu/
o zi frumoasa iti urez !
Adam — 19 februarie 2010 @ 2:37 pm
pai nu poate fi decat o urare de bine: cu toti ne purtam crucea, air cand esti si sanatos, e mai usoara, ca deh, de’asta e crucea: sa o porti…
costache — 19 februarie 2010 @ 3:15 pm
@ hobbitul: Da Bogdane, desi nu avea prea multa carte, tataie, de altfel, un om cu o inteligenta nativa, a rostit o urare de duh mosului!
@ Theodora: O purtam toti,si acuma (cel putin simbolic), dar mai ales dupa! Ori atunci nu mai conteaza de-i usoara sau grea!
@ spedy: Dreptu-i, se gasesc!
@ gabi: Ooo, ai meseriasi la zugraviiit! Procedam in consecinta si facem si-o vizita in noua casa!
costache — 19 februarie 2010 @ 3:28 pm
@ Adam: O afirmatie corecta! Bine ai venit si multumesc de comentariu!
matusalem — 19 februarie 2010 @ 3:44 pm
Nea Costache.
Urarea asta e faina, dar deviza unei firme de pompe funebre din orasul asta, este „Vrei nu vrei, tot la noi ajungi” 🙂
Partea haioasa urmeaza.
Intr-o zi, langa curtea astora, in stanga ei, pe o casa, apare o noua firma cu numele „Sport extrem”.
Nu m-a lamurit nimeni pana acum, daca astia cu „Sport extrem” erau firma de baza iar urmatorii, cu pompele funebre, erau filiala. 🙂
costache — 19 februarie 2010 @ 4:08 pm
@ matusalem: Faina treaba, m-ai facut sa rad! La acelas atelier de cruci, peste cativa ani, am vazut o chestie de m-a pus jos!
Atelierul, era o casa veche de oras, cu trei camere, joasa, in schimb, cu o curte deosebit de mare. Intr-o sambata sau duminica, a fost o nunta acolo, si timp de vreo 8-10 zile dupa nunta, in poarta, pe o ghirlanda din crengute de brad, trona agatata o placa mare de tabla, scris labartat: „BINE A-TI VENIT!”
N-ar fi fost mare lucru numai scrierea lui „ati” despartit (s-au mai vazut cazuri, si la case mari!), chestia faina, era ca la nici trei metri, pe zidul casei aflata la strada, trona mare, firma: „ATELIER DE MONUMENTE FUNERARE-executam cruci, tra-la-la”! Care trecea pe acolo si observa , se oprea si radea de se stramba!!!
Pacat ca nu am avut atunci un aparat foto la mine!
Dan Chichernea — 19 februarie 2010 @ 4:11 pm
S-au schimbat vremurile,nea Costache. Crucea din fibră de carbon e la mare căutare în zilele noastre 🙂
matusalem — 19 februarie 2010 @ 4:20 pm
🙂 🙂 🙂
costache — 19 februarie 2010 @ 5:37 pm
@ Dan Chichernea: I-auzi dom’le! Ne modernizam! De altfel, marmura, chit ca nu-i-o place lui Videanu afirmatia mea, in timp, se degradeaza, se innegreste, insa fibra de carbon- e sfanta!
Vania — 19 februarie 2010 @ 6:14 pm
Marmura de la Videanu e mai rezistentă…
costache — 19 februarie 2010 @ 7:01 pm
@ Vania: Atunci stie el de ce s-a aruncat fix la afacerea asta! Desi, naiba stie, am observat ca daca crestinii pun la morminte cruci, evreii steaua lui David, soldatilor li se pune casca, pilotilor-o elice de avion, soferilor-volanul,ca am vazut eu intr-o reclava la tv., ma-ntreb: prostituatelor ce le-o pune fratilor in capul mormantelor?
Maaare dilema!
maminineta — 19 februarie 2010 @ 7:45 pm
Nea Costache, pe la noi ar fi zis,, sa-ti tie umbra mult timp,,O sa vina vremea cand si noi ne vom face cruci,in timpul asta nu ne putem lasa pe mainile copiilor,de abia isi duc traiul.
Adam — 19 februarie 2010 @ 9:45 pm
@ matusalem: asta e in Brasov?! cand am vazut prima oara in ’98 cand lucram prin zona si treceam zilnic pe acolo in drumul meu spre birou de la gara… era atat de ciudat… acum 3 saptamani cand am trecut prin Brasov si am vazut ca respectiva firma inca mai dainuie intru vesnicie 😛 am inteles ca totusi, dincolo de macabrul glumei, oamenii recunosc asta: fiecare dintre noi suntem datori cu o moarte asa ca… daca nu preferam incinerare, tot la ei ajungem…
@Nea Costache: multmesc de vizita si de comentariul excelent! V-am adaugat in lista mea, pentru valoarea posturilor de pe acest blog!
black angel — 19 februarie 2010 @ 10:23 pm
apăi bag de samă.. că dacă eu trebuie să imi duc crucea……ori o fac de plastic ca să o pot duce ,ori o fac de aur,şi imi cumpăr o macara!!
costache — 20 februarie 2010 @ 5:16 am
@ maminineta: Da, mi-ai amintit Maminineta, aveam un batran care asa ura: „Traiti-ar umbra”! Da, eu m-am cam gandit si la asta! Poate vara asta sa-mi fac „apartament” cu doua „camere” langa ai batrani ai mei acolo la tintirim, ca…nu se stie!
@ Adam: Iar eu am aplicat cu placere, teorema reciprocitatii!
@ black angel: Prea mare cheltuiala pe „seceta” asta, apoi e si cam grea si… macaraua costa! Nu, eu imi fac una din lemn uscat de pluta ca-i usoara!
NuPrivi-Sunt Desene Animate — 20 februarie 2010 @ 10:40 am
Avand in vedere, ca era pentru cineva care era pe duca sau deja dus:)) e putin probabil sa fi putut sa o poarte sanatos:))
tizul — 20 februarie 2010 @ 11:06 am
Eu, la asta cu crucea de piatra, cred ca bunicu-Costica nu gresea. Avea el o dorinta, i-o tot repeta obsesiv lui taica-mio: „Sabine, cand ‘oi muri sa nu-mi pui cruce de marmura ca-i greu de dus pe lumea ailalta. Fa-mi una mica, de lemn.”.
Blindius — 20 februarie 2010 @ 12:27 pm
N-a greşit,a fost chiar amuzant,fie vorba între noi,mai ales că a fost spusă între doi oameni în ultima parte a vieţii.Mulţi nu reuşesc să poarte asemenea stare până în starea bătrâneţii.
Nea Costache,dacă vă interesează un interviu despre agricultură,economie şi învăţământ,vă aştept pe la mine prin site.
black angel — 20 februarie 2010 @ 1:04 pm
..pluta…buna idee ,cred ca asta e singura solutie. Mai ales cu seceta!! ca am ocazie sa imi ceara astia taxa si pe crucea de marmura…. nu-i destul ca platesc groapa!!
CELLA — 20 februarie 2010 @ 3:34 pm
d-ale vieţii, pritene, „ălora” nu le (mai)pasă…
a zis bine, fiecare ne-o purtăm cum Ne ajută şicum ne „pricepem”, sănătoşi să fim
mă iartă că las rar, de-o vreme, vorbe
sunt tare „muncită” de „vremi” 😉
îţi doresc multă sănătate, matale, minunatei soaţe şi copiilor
CELLA — 20 februarie 2010 @ 3:35 pm
„e”, mâncatdin grabă, iertare
zozo — 20 februarie 2010 @ 9:00 pm
Eu stiu o faza asemanatoare.La o inmormantare,familia celui „dus” impartea camasi si un om (mai aburit de la alcool) a spus „sa traiasca mortul”.
costache — 21 februarie 2010 @ 7:01 am
@ NuPrivi-Sunt Desene Animate: Ba, totusi, se tinea bine mosul! Cel putin cinci ani, tot a mai dus-o!
@ tizul: Da, multi batrani se opuneau, spunand ca cea de marmura-i prea grea! Nici bunicu-meu n-a vrut, lasandu-ne cu limba de moarte!
@ black angel: N-ar fi numai asta dar Videanu nu prea lasa din pretu’ marmorei!
@ CELLA: Ce sa le mai pese? Parca ei mai stiu de-i grea sau usoara, urata sau frumoasa? De asta, multi, spre batranete, isi comanda ei crucea cum le place, s-o stie ei acolo! Ei, si daca da Dumnezeu, „o mai poarta sanatosi” cativa anisori!
Multumesc de urari prietena draga! O duminica frumoasa, intregii tale familii!
@ zozo: Daaa, mi-ai amintit, si la inmormantarea unei strabunici de-ale mele, la fel! Cred ca voi scrie si despre asta!
Otto Pop — 21 februarie 2010 @ 8:52 am
Eu n-am nici o poveste frumoasă despre inmormântări pentru că toate sunt triste 🙂
tzuky — 27 februarie 2010 @ 12:12 am
Nea Costache, probabil este o reminescenta a vechilor credinte ale dacilor, care priveau moartea ca un nou inceput. Ori poate omul credea in reincarnare. . .