Oana Stoica Mujea: “Parfumul văduvei negre”
Iată că, tânăra scriitoare Oana Stoica Mujea, după romanele ei, “Regina Elfă” şi “Războiul reginelor”, în care a abordat genul fantasy, prin romanul ei “Indicii anatomice”, a început abordarea genului romanului poliţist, fiecare din cele două ediţii ale acestui roman epuizându-se, fiind nevoie, pentru satisfacerea cererilor cititorior săi, a tipăririi celei de-a treia ediţie.
Deşi încă nu s-a uscat bine cerneala de pe cea de-a treia ediţie a “Indiciilor anatomice”, Oana Stoica Mujea, lanseaza cea de a doua carte poliţistă, “Parfumul văduvei negre”, tipărita într-un tiraj de 9300 de exemplare.
O veste plăcută, este aceea ca “Parfumul văduvei în negru ”, trece graniţele României, autoarea urmând să-l lanseze şi în capitala Moldovei de peste Prut.
“Parfumul văduvei in negru”, promite a fi o lectură captivantă, plină de umor şi suspans, cu personaje împrumutate din lumea reală.
Recomand cu căldură acest ultim roman al Oanei Stoica Mujea, “Parfumul văduvei negre”, ca de altfel, şi celălalte cărţi, apărute toate, în prestigioasa Editură Tritonic.
Lucia Verona: “Labirint obligatoriu”
Reputata dramaturgă, scriitoare şi traducătore, Lucia Verona, care se face “vinovată” de apariţia a aproape douazeci de piese de teatru, (nu puţine jucându-se actualmente pe scenele teatrelor din ţară), romane, volume de proză scurtă, povestiri şi traduceri, lansează acum, un nou roman, “Labirint obligatoriu” tipărit de către Editura Tritonic. Criticii spun că acest ultim roman al Luciei Verona, este cel mai bun din întreaga operă a scriitoarei.
“Labirint obligatoriu” al Luciei Verona nu trebuie să lipseasca din biblioteca celor care îndrăgesc literatura de calitate.
Cristian Bogdan Hotnoga: “Templul pagânilor” roman de debut
Unul dintre cei mai tineri membri ai Academiei Bârlădene, Cristian-Bogdan Hotnoga, a lansat sub egida societăţii culturale primul său roman: “Templul păgânilor”.
Academia Bârlădeană a găzduit lansarea cărţii “Templul păgânilor”, autorul fiind unul din cei mai tineri membri ai reputatei societăţi culturale bârlădene. Cristian Bogdan Hotnoga a lansat primul roman din cariera scriitoricească, carte ce a dedicat-o iubitei sale Anca.
“Templul păgânilor” este o carte elaborată în baza unor documente şi izvoare istorice, împletite cu elemente de ficţiune. Acţiunea romanului a fost brodată în jurul căutării Templului sfânt al geto-dacilor, kogaiononul, care, din perspectiva autorului, ar fi o peşteră din muntele Ceahlău. Desigur, cititorul poate intui care este adevărata profesie a autorului: cea de poliţist.
Cristian-Bogdan Hotnoga are 24 de ani şi este absolventul Liceului Teoretic “Mihai Eminescu” Bârlad, promoţia 2005. Momentan este ofiţer în cadrul Poliţiei de Frontieră Iaşi şi este pasionat de istoria românilor, în special de cea antică. Din 2009 este membru al Academiei Bârlădene.
Volumul a fost tipărit de editura “Sfera” Bârlad în câteva sute de exemplare. Prezentarea cărţii i-a revenit scriitorului George Irava, profesorului Gheorghe Gherghe şi profesorului Fănică Ursu, secretarul Academiei Bârlădene.
Sursa: http://www.obiectivdevaslui.ro/articles_details.php?page=&articles_id=5131
Tânărul Cristian Bogdan Hotnoga, va lansa în mai 2010, al doilea roman al său, “Blestemul şarpelui”, al cărui prim capitol, cei interesaţi, îl pot citi pe blogul său: http://cristianbogdanhotnoga.wordpress.com/blestemul-sarpelui/
Sunt sigur că romanele “Templul paganilor” şi “Blestemul şarpelui”, ale lui Cristian Bogdan Hotnoga, vor fi bine primite de iubitorii de literatură poliţistă si istorică.
Oana — 24 februarie 2010 @ 5:16 pm
Wow, ce misto arata „Templul paganilor”. Cu ocazia asta am mai descoperit un autor roman 😀
Multam, fain, Nea Costache!
Lucia Verona — 24 februarie 2010 @ 5:47 pm
Nea Costache, mulţumesc foarte mult pentru frumoasa prezentare, dar trebuie să fac două precizări – din păcate, în acest moment nu mi se joacă nicio piesă în România, iar romanul „Labirint obligatoriu” nu este nou, a apărut în 2001 la editura Albatros. Acum apare la editura Tritonic ediţia a doua.
costache — 24 februarie 2010 @ 6:06 pm
@ Oana: Nu ai pentru ce Oana, meriti! Tanarul Scriitor este dosebit de talentat. Mi-a placut foarte mult primul capitol al viitorlui sau roman.
@ Lucia Verona: Oups, am festelit-o! De altfel, stiam ca vi s-au jucat piese la mai multe teatre din tara. Ca momentan nu este niciuna nu stiam, dar viitorul va poate rezerva surprize placte in privinta aceasta! Iarasi, nu stiam ca aceasta este de fapt, editia a II-a. Va urez epuizarea intregului tiraj si rereditarea pentru a treia oara a cartii.
Gmx — 24 februarie 2010 @ 6:51 pm
Sper să nu fie cu supărare.. dar ti-am nominalizat blogul pe http://roblogfest.ro. Ca să am și eu pe cine să votez..:)
spedy — 24 februarie 2010 @ 10:14 pm
ce de lumeeee….buna!si io nica…l-as ca mai trec alt`data.
spedy/24/02/2010
costache — 25 februarie 2010 @ 4:34 am
@ Gmx: Multumesc, intru sa vad!
@ spedy: Iti recomand cu caldura cele trei carti!
spedy — 25 februarie 2010 @ 7:24 am
Multam domnule .Nu-s chiar strain iar din cartile reginei nu am scapat nimic pana acum.Trebuie sa recunosc faptul ca,numai internetului datorez apropierea de foarte multi oameni ce altminteri mi-ar fi fost inaccesibili si de care ,intr-o lume a informatiei, cu greu as fi putut afla.Un anonim fiind,am fost primit cu foarte multe suspiciuni. Am preferat sa ma pastrez la distanta (sunt destui cei ce cauta sa se bage-n seama si care cred ca-i o smecherie sa te dai destept).Sunt un om absolut obisnuit si -mi stiu locul dar,niciodata nu am spus sau nu am facut ceva ce ar prejudicia pe cineva ,indiferent cine ar fi acela.Este vorba aici de respectul fata de propria persoana mai intai si apoi de restul.Da am sa urmaresc cartile doamnei L.Verona.
costache — 25 februarie 2010 @ 1:22 pm
@ spedy: Ma bucur ca-ti plac cartile Oanei Stoica Mujea! Nu Spedy, tu nu te dai destept, ci esti! Serios, esti cel mai inteligent prieten al meu virtual anonim, fara blog. Sincer te sfatuiesc sa-ti faci un blog si garantez ca se va bucura de multi cititori. D-na Verona, in scrierile sale, are un umor debordant si ti le recomand. O zi frumoasa prietene!
spedy — 25 februarie 2010 @ 6:48 pm
PALMELE UNEI TINERETI UITATE.
Doamne, cum se asaza uneori lucrurile ,cum ,intamplari disparate,atarnate in siragul timpului ,vin sa se inchege , sa se reuneasca intr-un manunchi plin de ciudate semnificatii.
Intamplarea in sine,s-a petrecut mai toamna trecuta cand, umbland prin podul casei de la tara,trebaluind si facand oarece ordine si curatenie.Balaiul,un pisic ce pe atunci avea doar cateva luni ,rastorna de pe policioara de sub coama casei,o cutie cu diverse lucruri din tineretea mea nu tocmai indepartata .
Printre biletele,notite,partituri si altele de soiul asta ,exista unele mai deosebite prin forma si continut,care au capatat semnificatii ciudate tocma in urma acestei intamplari.Sunt un fel de fluturasi de forma unei maini,oarecum asemanatoare cu acelea ce ,sprijinindu-se-ntr-un arc, te saluta din parbrizul uneia sau alteia dintre masinile intalnite in drum.Forma in sine ,se metamorfozase dint-un trifoi cu patru foi a carei tulpina , un coleg de la plastica o transformase in al cincelea deget.
Pe biletelele astea,unii dintre noi ,obisnuiam sa scriem tot felul de idei si ganduri ce nu se puteau materializa atunci dar care, notate astfel,spre aducere-aminte ,trebuiau sa se inplineasca mai tarziu ,cand vom fi avut alte posibilitati si alte conditii.
Asa cum se intampla cu aspiratiile si visele din tinerete,se pierd in undele timpului si se risipesc in realitatile crude ale existentei ce capata alte semnificatii potrivite,fiecarei etape de viata ,fiecarui stadiu atins in devenirea individuala.Numai intamplarea(sau poate alta instanta )a facut ca,toate aceste biletele palma sa-mi cada peste fata si ,ca o ploaie de toamna ,sa starneasca fiori si simtaminte ciudate.
Erau parca palme date pentru ignoranta si nesabuinta cu care am tratat toti anii astia in care ,pur si siplu,am uitat de tot cea ce as fi vrut sa fac,de cea ce as fi putut sa fac si n-am facut si pe care ,parca nici nu mai este timp sa le imbrac, macar in cuvinte …Fugit ireparabile tempus…timpul masoara, omul….este masura a tot ce i se intampla…
spedy/25/02/2010
Theodora — 25 februarie 2010 @ 6:54 pm
Doamne … ce caut eu aici, un biet contabil?
O seara buna!
Micawber — 25 februarie 2010 @ 7:09 pm
Ramane de vazut daca respectivele carti merita sau nu laude. Oricum, va felicit pentru blog, caci e o idee temerara sa scrii desptre carti, fie ele si mai putin reusite 🙂
hobbitul — 25 februarie 2010 @ 7:21 pm
@poza copertii la blestemul sarpelui o fi avdn copyright, ca o vazui pe goagal de imi sari capaciele
@theodora,
parca erai chioscar
costache — 25 februarie 2010 @ 9:36 pm
@ spedy: Frumos ai descris acest moment al regasirii biletelelor cu vise le tale de adolescent. Niciodata nu stim ce ne rezerva viitorul! Unii, se trezesc ca au mari realizari, fara ca macar o data sa viseze in copilarie aceste lucruri, iar cei mai multi, isi pun in gand nazuinte, care din pacate, nu se vor indeplini. De multe din acestea, cum spui si tu, uitam adesea. Spedy prietene, fa-ti te rog un blog pentru ca ai talent la scris. Una din prietenele noastre care se afla si in blogroll-ul meu, ani de zile era o comentatoare frecventa pe blogurile cercului nostru de prieteni. La insistentele noastre, si-a facut blog si nu regreta. Este vorba despre Cella, un om deosebit si o prietena cu care te ungi la rana, cum se spune-n popor.
@ Theodora: Ce daca esti contabila? Si contabilii, cand vor sa se destinda, tot literatura citesc, in nici un caz matematica sau statistica!
@ Micawber: Cred ca cititorii sunt cei mai in masura sa aprecieze cat de bune sau nu sunt aceste carti. Este primul meu articol in care incerc sa promovez aceste carti care abia au vazut lumina tiparului si nu pretind ca as fi vreun critic literar.
@ hobbitul: Da, alte carti cu nume apropiate. Pe goagal am vazut celalate doua coperti.
spedy — 25 februarie 2010 @ 10:19 pm
Multumesc pentru aprecieri dar daca nu am facut pana acum unul,este de vina precaritatea (inca)a cunostintelor legate de calculator.De tot ce inseamna i t .Sunt un bun user dar,nu pot face fata cerintelor ridicate de alte aspecte.
Am invatat sa joc sah pe la 17 ani de la niste tanci de clasa intaia si ,ce a facut sa indragesc jocul,a fost faptul ca ,trecand cateva zile si incepand sa prind un pic regulile jocului,tancii ,care s-au prins repede ca-s venetian,schimbau la bunul plac regulile jocului.Asa si in cazul calculatorului.Am prins gustul lui ,atunci cand ,scos din circuit,si avand restrictii la efortul fizic,am inceput putin cate putin sa deslusesc primele posibilitati.Tot pentru a juca sah m-am intrebuintat foarte mult si asa am inceput sa deslusesc si in graiul lui Byron.Dar nu va mai plictisesc .Poate altadata mai spun cate una cate alta….
spedy/25/02/2010
costache — 26 februarie 2010 @ 6:27 am
@ spedy: E adevarat ca si in cazul meu, ar fi cam aceeasi problema, numai ca eu am pe fiul meu, care imi asigura suportul tehnic.
Studiu exhaustiv despre femei « Ioan Usca — 26 februarie 2010 @ 10:33 am
[…] Nea Costache – Femeia trebuie să fie proaspătă precum o nouă apariţie editorială. […]
costache — 26 februarie 2010 @ 10:59 am
@ Vania: intru acum!
tzuky — 26 februarie 2010 @ 7:02 pm
Ati citit Templul Strabunilor? Sunteti norocos Nea Costache, fiul dumneavoastra va ajuta cu site-ul, iar dumneavoastra aveti mai mult timp sa scrieti…
Mă dau rotund: sunt premiat! | Blogul lui Nea Costache — 26 martie 2010 @ 7:48 am
[…] a comanda macar una din cartile mentionate mai sus, fara nici o jena, apelati aici, dar si aici Acum, sub pretextul ca vezi Doamne, s-ar supara ceilalti prieteni din blogroll-ul meu, ii pomenesc […]
Din jurnalul unui mic-pitic portocaliu | Reporter de teren — 4 ianuarie 2011 @ 8:54 pm
[…] de sefu’. Ce? Nu mai stiu, ca m-o napadit lacrimile. Apoi, spun eu mie : ia sa ma duc pe la nea costache, ca e om bun si ma intelege si il va sustine si el pe sefu’. De unde!, ca m-o dat afara si mo […]
gagici sighet — 7 ianuarie 2011 @ 12:04 pm
Adevarat 😉
Din jurnalul unui mic-pitic portocaliu | Pinguinul — 15 octombrie 2011 @ 11:07 pm
[…] de sefu’. Ce? Nu mai stiu, ca m-o napadit lacrimile. Apoi, spun eu mie : ia sa ma duc pe la nea costache, ca e om bun si ma intelege si il va sustine si el pe sefu’. De unde!, ca m-o dat afara si mo […]