Costandin 3

Capitolele 1 si 2 le puteti citi aici si aici

P’íntre pluțîle-nalte de pe marginea drumului, Costandin văzu casa-i părintească și sîmțînd nerăbdarea-i din suflet de-ași vedea părințî’, grăbi pasu’. La poarta unei căsuțe mici din lemn, cu un coperiș țuguiat din șiță, pe-o băncuță, ședea o băbuță cu furca-n brâu, rotind cu dibăcie cu doo dește, fusu’ce-atârna de un fir subțîre de lână. “Doamne, gândi Costandin, și uitasăm pe baba asta, bunica lu’ Vasîlică al dodii Mărița!”

– Săru’ mâna leliță Ioană!

– Să crești mare frumosule, să-ț’ dea Dumnezău sînătate, îi răspunsă ea petrecându-l cu privirea, fără ca fusu’ să i să oprească.

Costandin ridică cercu’ de fier dintre stâlp și prima blană a porțî’, o deschisă și intră în obor. Să opri câteva clipe pe loc și privi cu luciri în oichi, oboru’ și casa copilăriii lui. În stânga cășii să ridica falnic bătrânu’ dud, în care de nenumarate ori, până a-l tăia tată-său, să urcasă să culeagă dude, până aproape-n vârfu-i. Acu’, su’ dud, o cloță cârcăia grijulie, înconjurată de o tâlvură de rățuște mici ce adunau dudele storcite-n țărână, dând din codițe vesele, măcănind mulțumite. Măi încolo, su’ patu’ de vie, la umbră, durmea leneș Florea, acu tânăr, ce să pripășisă la ei încă de când era cățălandru. Măi în colț, spre spatele cășii, pe patru pari groși, su’ un coperiș ‘nalt, era cuptoru’ unde mamă-sa cocea pâne sau turtă, iar de Crăciun sau la Paști, cozonaci. La gura cuptorului, lângă câț’va tăciuni, ea fierbea-n oale mari de pământ, ciorbă de pasăre, de făsui, varză ori cartofi. “Doamne ce bună mâncare făcea mama-n oalele ei de pământ!” gândi Costandin amintindu-și chiar și gustu’ mâncarii.

– Mămicooo, tăticulee!

– Nu-s acasa mumă, îi strigă peste gard tanti Vetuța, vecina. Tată-tau vine mai tîrzîu că-i la servici și mumă-ta-i pe-aci, nu’ș pe un’e, c-o văzui acu’ un ceas ieșind pe poartă. Vine ea, lasă!

Costandin dădu să intre-n casă da’ ușa era-ncuiată. Coborî scara veiche cu trei trepte din lemn, stătu câteva clipe-ncurcat, apoi și-aminti: su’ o piatră lată, măi mare, de lângă o tufă de regina nopțî’, găsî cheia. O luă, deascuie și intră. Revazu holu’ mic, pe jos, pe dușumeaua de brad, pus un preș din trențe, țăsut în război, pe-o parte și alta cu doo uși văpsîte-n maro, măi în fund un raft măi micuț, pe care erau încălțări. Intră-n stânga și văzând odaia copilăriii lui, de mult uitată, oichii i să încețoșară de lacrimi. Spre peretele din fața ușii, doo paturi veichi, cu tăblii din blăni de brad, cu saltele umplute cu paie, așternute cu macate țesute-n război, pe su’ care văzu cearceafuri albe, pe margini croșetate cu inglița. Pe perete, de-asupra paturilor, doo covoare țăsute-n război, cu trandafiri mari, galbini, cu romburi pe margini, și roșii și negre și maro. De câte ori nu și-a petrecut deștiu’ pe ele părând că le desenează el atunci, pe loc, copil fiind, conturu’ trandafirilor mari și al romburilor? Între paturi, o noptieră maronie cu dâre gălbui ca de fibră de lemn, de-asupra-i, c-o caseta cu poze în ea, și alături o ulcică zmălțuită, plină cu flori proaspete din gradină. În stânga, su’ geam, o masă ‘naltă, coperită c-o față de masă croșetată, pe ea un aparat de radio “Popular”, veichi, pe lămpi, cu un oichi magic în mijlocu’ pânzei din față. Lânga el, un teanc de carț’ și caiete de școală. În dreapta ușii, spre colț, o sobă mare din cărămidă, cu plită, și-ntre soba și plită, mai sus, agațată de-un șnur de un cui și sprijinită pe-alte doo cuie, o oglindă rotundă. Su’ oglindă, un peschir înflorat, cusut de mână.

Costandin privi-n oglidă și vazu doo picioare subțîri, oleacă strâmbe, cu un genunchi plin de julituri, ieșind di su’ niște pantaloni scurți, de doc, albiț’ de-atâta spălat. Să dădu măi în spate, privind tot spre oglindă. Mut de uimire, văzu privindu-l din oglindă un copil la vreo 12 ani, cu ureichi mari, clăpăuge, cu păru’ vâlvoi, nas cârn și-oichi limpez’, albaștrii. Să recunoscu și izbucni-n plâns, văzând că locu’ părului rar și cărunt i-l luasă o clică deasă blond-castanie, și-n locu’ feței brăzdate de cute, c-o musteață pleoștită de-asupra gurii știrbe, îl privea un copil, c-o umbră de puf de-asupra buzelor desenate frumos. Îsi dusă mâna la față. Văzu-n oglindă o mână de copil ce-și pipăia obrajii curaț’ si ne.

Costandin sîmțî o durere-n suflet și-un dor sfâșiitor, ce-l durea în tot trupu’, un dor de părinți’ ce nu-i măi văzuse de peste trei’j de ani. Plânsă-ntâi potolit, apoi izbucni-n hohote ce nu putea să și le mai strunească. S-aseză pe pat, cu fața-n pălmi, lacrimile curgându-i pe genunchi si scurgându-i-se pe pulpe. Auzi pe Florea lătrând. Sări ca ars, privind pe fereastră. Nu, nu era maică-sa, era un câne, trecea pe drum. Privi-n dreapta lui: lada! Lada de zestre a maică-sii! Mult timp și-a dorit să stie ce țîne-n ea și n-avea voie acolo. Odată, sîngur acasă, a deschis-o. Erau o multime de haine de-ale maică-sii, cu ii și ciupage, cusute cu arnici, poale, brăciri și cătrințe, împăturite frumos, p’intre ele cu nu’ș ce buruieni uscate de mirosau frumos, și de-asupra, o cârpă lunga de borangic și niște coperț’ mari din piele, între care erau niște hârtii galbine și zdrențuite, scrise caligrafic de mânâ și-n partea de jos, puse doo-trei ștampile mari, rotunde. Gasîsă și trei poze gălbenite și astea de vreme, una -n care erau doi tineri, ginere și mireasa, el țanțoș, cu cravată și costum ca orășenii, ea cu voal si costum gorjenesc si opinci in picioare. A doua, tot ăștia doi, dar cam la 30 de ani, îmbrăcați țărănește, ea cu-n copil in brațe. Ăștia erau bunicii maică-sii, el nu-i cunoscuse. In a treia poza, cu un colț rupt, ștearsă că de-abia măi putuse vedea un om tânăr și slăbuț, îmbrăcat într-o uniformă militară, cu o căciulă țuguiată-n cap și o sabie la cingătoare. Avea o față prelungă și-o musteață mare, răsucită la capete. Ăla era tata lu’ bunicu-sau, cica Gligore-l chema și luptasă-n războiu din ’77’, al cu turcii.

Costandin auzî cânele bucurându-să și sări la geam. Pe poarta acu’ deschisă, intrasă o femeie tinără și frumoasă, ce tomnai rupsăsă un colț dintr-o pâne din plasă:

– Ia și tu mă Florea că ț-o fi foame și țîie!

Glasu’ femeii trezîndu-l parcă din somn, îl făcu să se repeadă în cale-i strigând cu glasu’ gâtuit de plâns:

– Maaamă, mămicăăă! Mămica mea dragă!

(va urma)

Mic glosar cu gorjenisme

șiță – șindrilă

cloță – cloșcă

făsui – fasole

tâlvură – grămadă mare, aci de păsări

macat – pled, țesut in război

ingliță – igliță

tomnai – tocmai

obor – curte, ogradă

Pentru prietenii mei:

Ada, Adina Hutanu,  Alex Mazilu, Alexandru Marin,  Ana Usca , Ana-Maria, Andrei, Aurora Scarlet, Carmen, BACIO- Mihai Vulpe, Baiatul ciudat, black-angel- Costel, Blog de Prost, Blogatu, Blogul cel leneş rău al CELLEI , Calin Hera , Cati ca voi , CELLA, chiovari din Satmar, Ciutacu, Codeus, Costin Comba, Crina Dunca, Cristian Bogdan Hotnoga – scriitor , Cristian Lisandru, Crocoditza ,Dan Brasov ,  Darius, satmareanul, Dispecer Blogosfera , DjWaly, Dono, , Dragos si monoloagele sale, Ela , fătuca “uitucă” a mamininetei, Fetita junglei, Flavius, fleurdulys , Gabi Mihaela , Gabitzu, Gabriela Savitsky, George Serban, GorjNews, gmx, hime ,Hobbitul: e unic!, Horia Garbea,incertitudinile Ginei , Innuenda, Ioan Andoni ,Ionut Dumitru, Ionuţu,Lady Allia , Lori, Lucia Verona , Maestrul Mihai Malaimare ,maminineta , Marius Lupu, Marius Stefan Aldea , Matilda, Media 1,Mesterul Manole, Mirela Pete, Mitrut Stanoiu , Moş Călifar, Moshe & Mordechai blog, Motruinfo, Nametii, Nelinistitu’ Adrian Voicu, nenea Cosmos , Oana, Otto Pop, satmareanul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Primadona, Pucca , Qadratus , Ramania lui Ionel – Tzuky, Raulito, Roxana Iordache, Scorpio, Sibilla,Simion Cristian, Simona Ionescu, Stefy, Stropii de suflet ai Aurei Georgescu , Strumfita cu esarfa , Strumful, tac’su, Teiucul , Teo Negura, Theodora0303, Trexel ,Tzuki, Un blog pentru prieteni al celui de-Al doilea , Vania cel intelept , Vlad Ionuț