Pe gardu’ lu’ Măria a lu’ nea Gorină, un cocoşel de-al pitic, cânta piţîgăiat de- ţ’ era măi mare dragu’ de iel. Baba Florica, sculată cu noaptea-n cap, dădu drumu’ la găini şi la răţă de să umplu toată bătătura de iele.
– Pui, pui ,pui ! Mani, mani, mani ! Hai, veniţ’ la muma să vă dea muma boabe. Uşi, uşi moţatu’ dracu’ de cocoș, ce ai cu puiu’, nu vezi că e mic şi iel ? Ioanăăă! N’a’z tu Ioaaană !
– Ce-i dodă Florică !
– Cât o fi ceasu’ fă? Că al meu nu sună, cre’ că să opri! Dracu știe, nu l-oș fi-ntors…
– De dodă Florică, cre’ că e şapte și o ţâră !
– Vîi de mine, să scol copilu’ ! Scoală mumă, mânca-l-ar muma ca să nu-ntîrzîi di la şicoală.
Nepotu’ să foieşte leneş în pat căscînd de-i troznesc fălcile.
– Măi lasă-mă babă o ţârișică că mor de somn , zîce nepotu’ cu oichii cărpiţ’ de somn .
Scoal’-te mă, vrei să te bag în mânile lu tac’tu că nu m-asculţ’ ? Ei, drăcia dracului !
– Hai că mă scol, mă scol acuș!
– Aşa, vez’ că iesti cuminte ? Du-te-n tindă şi dă cu apă pe oichi şi răgulează-te măi repede să nu întîrzîi di la şicoală!
Nepotu’ să sculă frecăndu-să la oichi, ieşi in tindă, luă un cauc cu apă din doniţă, luă in gură şi scuipă apă-n pumni .
Dădu apoi cu apă pe vîrfu’ nasului.
– Spală-te mă bine, nu vez’ că ai urdori la oichi ? Aşa, bine ! Ce dracu, ăla-i spălat?
Pe vatra focului, o tigaie de tuci cu două picioruşe (sub ăla rupt c-un ciob de cărămidă în locu-i), sfârâia nişte untură cu jumeri din garniţă, cu lingura de lemn cu totu-n tigaie.
– Du-te mumă , mânca-l-ar muma până în fundu’ grădinii și adu două plătăgele şi… cân’ vii, treci şi pi la cuibar şi adu două oauă.
Nepotu’ veni cu oauăle şi plătăgelele şi i le dădu babii. Baba Florica sparsă plătăgelele între deşte şi le aruncă în tigaie, pe urmă pusă ale doo oauă pe care le mestecă cu lingura. Pusă tigaia pe măsuţa a rotundă, rupsă un colţ de turtă caldă, abia scoasă din cuptor şi zîsă:
– Hai mumă , trage şi tu scăunelu’ ăla să stai pe iel şi ia de mănâncă !
Copilu’ întingea cu poftă cu bucăţăle de turtă în tigaie tot trăgînd de nas. Veni cu şorţu’ di la brîu şi-i ştearsă nasu’ nepotului .
– Vez’ mă că-ţ’ curg mucii în tigaie !
– Babă, da-n oala aia ce băgaşi ?
– Io-te niscavai cartofi de-ai noi să vă fac o ciulumea !
– Da o găină cân’ măi tai babă că m-am cam săturat de făsui, cartofi si varză ?'[
– Mâne, că az’ ie vineri şi e păcat să mâncăm de dulce ! Da’… hai că ne luarăm cu vorba și uitarăm că tre’ să măi pleci și la şicoală!Vez’ că-ţ băgai un codru de turtă c-o bucată de trandafir. Şi ai şi tu grije şi nu măi lua patru la şicoală că iar rupe tac’tu joarda de curu’ tău. Hai,du-te !
– Săru’ mîna babă !
– Sa trăieşti , mânca-l-ar muma !
Baba Florica (reluare)
Posted by costache on iunie 22nd, 2011 / 21 Comments
incertitudini — 24 iunie 2011 @ 1:23 pm
Mi-am ascuns o lacrimă în gene..
Frumos, Nea Costache!!
dragos — 24 iunie 2011 @ 3:33 pm
merci…nea costache.. imi facusi dor de ai batrani…
anamariadeleanu — 24 iunie 2011 @ 3:51 pm
am ajuns ‘ până în fundu’ grădinii cu două plătăgelesi doua oua~
si ce bine si frumos m-am intors in timp….
si din nou, multumesc, Nea Costaache!
persuasiune,manipulare si santaj emotional « Rokssana's Blog — 24 iunie 2011 @ 4:36 pm
[…] x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x […]
Invata-ma sa ard intunecat « Rokssana's Blog — 24 iunie 2011 @ 5:40 pm
[…] x x x x x x x x x x […]
Călin H — 24 iunie 2011 @ 6:25 pm
E bine că oferi reluările.
Sa ii spuna cineva ambasadorului Ungariei ca romanii adevarati nu fac compromisuri cu suveranitatea si integritatea Romaniei « Hai ca se poate! — 24 iunie 2011 @ 7:04 pm
[…] on CCR a decis ca modificarile ad…Theodora on La multi ani doamna Corina…Baba Florica (reluar… on CCR a decis ca modificarile ad…Ministerul Comunicat… on CCR a decis ca […]
Florin — 24 iunie 2011 @ 7:40 pm
– Da o găină cân’ măi tai babă că m-am cam săturat de făsui, cartofi si varză ?
Mai pot zice ceva… :))
Decalog « lunapatrata — 25 iunie 2011 @ 12:03 am
[…] Nea Costache, Hai ca se poate, Vania, Rokssana, g1b2i3, Alex, Teo Negura, Alecu, Cella, Cristi, Marin, Mirela, Silavaracald, Sonia, Theodora, Androxa, Aura, Vero, […]
Zece plăgi « Ioan Usca — 25 iunie 2011 @ 8:59 am
[…] Theodora Marinescu, Rokssana, Jocuri cu cuvinte, Nea Costache, Supravieţuitor, Teo Negură, Cristi, Ragnar, Mirela Pete, […]
Roxana Iordache — 25 iunie 2011 @ 9:06 am
Ce frumos!
Neliniştitu' » Post Topic » Despre Constanţa… — 25 iunie 2011 @ 10:08 am
[…] Luna Pătrată, Dana, Rokssana, Nea Costache, Teo […]
Inocentul – 1 « Ilarie — 25 iunie 2011 @ 1:09 pm
[…] se trezi bulversată, presupunând că are din nou cearcăne terifiante, scriitoarea rânji tenebros: „Ce-ar fi ca […]
Pilda călătorilor | Ana Usca — 25 iunie 2011 @ 1:40 pm
[…] cu şase călători care, luându-şi bagajele lor, au suit într-un compartiment de tren. Dar trei dintre ei erau neghiobi şi trei înţelepţi. Cei înţelepţi, făcându-şi bagajul, şi-au luat […]
îngrozitoarele mele… « MesterulManole's Weblog — 25 iunie 2011 @ 9:32 pm
[…] […]
costache — 26 iunie 2011 @ 7:50 am
@ incertitudini- Multumesc Gina!
@ dragos- Am incercat sa ma intorc la radacini Dragos!
@ anamariadeleanu- Da, si ce bune erau acele platagele cu oua! Platagelele acelea nu erau rosiile din ziua de azi ci acelea micute, taratoare, fara arac, usor acrisoare.
@ Călin H- Reiau povestirile mai vechi, de pe vremea cand eram mai putin cunoscut ca blogger, cu cititori mult mai putini.
@ Florin- Ca majoritatea copiilor, si personajului meu ii placea mai mult carnea. Multumesc pentru vizita si te mai astept!
Neliniştitu' » Post Topic » Meşteri populari şi bunătăţi de toate soiurile la Muzeul Satului – Evadarea a XXII-a — 26 iunie 2011 @ 6:33 pm
[…] Datorii: Luna Pătrată, Nea Costache. […]
Alex — 29 iunie 2011 @ 1:44 pm
Tare frumoasă povestire. Parc-aş fi citit din…”Moromeţii”! Ar merita o lucrare mai amplă despre lumea satului. Iar limbajul neaoş este plin de „parfum”! Mi-a plăcut mult.
O zi bună, Nea Costache! 🙂
costache — 30 iunie 2011 @ 9:38 am
@ Alex – Mutumesc Alex! de altfel, fascinat fiind de lumea satului, atat in romanul meu cat si in toate povestirile mele, folosind graiul local, incerc sa descriu taranii, graiul si traditiile lor, multe din ele, azi aproape uitate.
Alex — 5 iulie 2011 @ 4:17 pm
Aşa este, din păcate multe dintre „comorile de suflet” ale satului românesc se uită. Mi se pare ceva atre aiurea că ţăranii nu mai ştiu să fie ţărani – oamenii aceia cuminţi (şi cu minte!), înţelepţi, cu bun simţ şi multă omenie, apropiaţi de natură cu toată fiinţa lor. Ţărano-maneliştii de azi, sunt jalnici în purtarea lor. Înstrăinaţi de tot ceea ce ar trebui să-i definească, să fie…
În locul lor…o prefer pe Baba Florica!
Florin — 31 iulie 2011 @ 11:20 pm
Cineva care stie sa scrie asa cum trebuie. Bravo!