Aproape la anu’ pe vremea asta…

Sursa

… zîc unii că lumea s-ar întoarce cu curu-n sus, alțî’ că s-ar sfârși! Dumnezău stie, io… ce să zic? Poate așa o fi, poate nu! De-o fi bine, pace bună; da’ dac-o fi de rău, fie ce-o fi, io-s pregătit în fiștecare sîtuațîe. De-o fi bine? Ei, atuncea statu’ ăsta social, cum n-ar mai vrea Băsăscu să fie, să duce de-a dura și nu mai poate plăti nici că pensii, nici că somaj și nici că ajutoare la amărâțî’ din țara asta: iese lumea-n stradă, organele-s fără de putință și nu mai fac față, să declară stare de-aia, se-nmoaie spinări, să stâlcesc mutre, s-o măi trage și cu puștile… ei, și pân’ la urmă, un ielipocter zboară cine stie unde de pe-o clădire de-aia ‘naltă! Ei, și-atuncea scăpăm dracu’ de ăstia! Io n-oi fi așa prost să ies pe stradă să scape v’un jandar un glonț în mine și să-m’ rămaie cumva copiii făr’ de tată! Șăd la televizor și mă uit! Dracu’ știe, o fi măi bine ca acu’, dacă nu, Dumnezău cu mila!

De-o fi rău la anu’ și-o fi sfârsitu’ lumii cum zîc toț’, ‘zda mă-sii, ce-o fi, o fi: mă bucur că mor odată cu noi și tâmpițî’ ăstia de stau în fruntea trebii (de nu i-or da jos pân’ atunci)! Cum fac de-o fi o iarna d-aia nucleara?

Lasă tată, mă pregatesc ca lumea din vreme: îmi cresc trei porci, bag varza-n trei putini, îmi strâng de-ale gurii să am cât de-o iarnă ‘ntreagă, mă aprogzonez de beutură și țîgări să-mi ajungă, le iau la toț’ ai mei cojoace, căciuli și izmene vătuite și mă-ncui în beci cu familia… pân-o trece iarna aia cum ‘i zîceț’ voi!

Iote-așa zîcea ieri dimineață Ion al Mărițî’ lu’ Iscusîtu’ la domnu’ Vasîle-n cârciumă, cu-n pa’ar de beutură-n față-i!