Pe gardu’ lu’ Măria a lu’ nea Gorină, un cocoşel de-al pitic, canta piţîgăiat de ţî măi mare dragu’ de iel. Baba Florica, sculată cu noaptea-n cap, dădu drumu’ la găini şi la răţă de să umplu toată bătătura de iele.
– Pui, pui ,pui ! Mani, mani, mani ! Hai, veniţî la muma sa vă dea muma boabe. Uşi, uşi moţatu’ dracu’ de gîscan, ce ai cu puiu, nu vezi ca e mic şi iel ? Ioanaaaa! N’a’z tu Ioana !
– Ce-i dodă Florică !
– Cît o fi ceasu’ fă? Că al meu nu sună, cre’ că să opri!
– De dodă Florică, cre’ că e şapte si o ţîră !
– Vîi de mine, sa scol copilu’ ! Scoală mumă, mînca-l-ar muma ca să nu întîrzîi di la şicoala.
Nepotu să foieşte leneşi în pat cascînd de-i troznesc fălcile.
– Măi lasă-mă babă o ţîră că mor de somn , zîce nepotu cu oichii cărpiţî de somn .
Scoal’te mă, vrei să te bag in mînile lu tac’tu că nu m-asculţî ? Ei, drăcia dracului !
– Hai că mă scol, mă scol !
– Aşa vezî că esti cuminte ? Du-te-n tindă şi dă cu apă pe oichi şi răgulează-te măi repede să nu intîrzîi di la şicoală!
Nepotu’ să sculă frecăndu-să la oichi, ieşi in tindă, luă un cauc cu apă din doniţă, luă in gură şi scuipă apă in pumni .
Dădu apoi cu apă pe vîrfu nasului.
– Spală-te mă bine, nu vezî ca ai urdori la oichi ? Aşa, bine ! Ce dracu, ăla -i spălat?
Pe vatra focului, o tigaie de tuci cu două picioruşe (sub ăla rupt c-un ciob de cărămidă), sfîrîia nişte untură cu jumeri din garniţă, cu lingura de lemn cu totu’ în tigaie.
– Du-te mumă , mînca-l-ar muma pînă în fundu’ grădinii si adu două plătăgele, şi cîn’ vii treci şi pi la cuibar şi adu două oauă.
Copilu’ veni cu oauăle şi plătăgelele şi i le dădu babii. Baba Florica sparsă plătăgelele intre deşte şi le aruncă in tigaie, pe urmă pusa oauă pe care le mestecă cu lingura. Pusă tigaia pe măsuţa a rotundă, rupsă un colţ de turtă caldă abia scoasă din cuptor şi zîsă:
– Hai mumă , trage şi tu tiutiucu ăla şi stăi pe iel şi ia de mănîncă !
Copilu’ intingea cu poftă cu bucăţăle de turtă in tigaie tot trăgînd de nas. Veni cu şorţu’ di la brîu şi-i ştearsă nasu’ nepotului .
– Vezî ma ca-ţî curg mucii în tigaie !
– Babă, da-n oala aia ce băgaşi ?
– Io-te niscavai cartofi de-ai noi sa va fac o ciulumea !
– Da o găină cîn’ măi tai babă că m-am săturat de făsui si cartofi si varză ?
– Mîne, că azî ie vineri şi e păcat să măncăm de dulce ! Da hai că, ne luarăm cu vorba si uitarăm că tre să pleci la şicoală .
Vezî că-ţ băgai un codru de turtă c-o bucată de trandafir. Şi ai şi tu grije şi nu măi lua patru la şicoală că iar rupe tac’tu joarda de curu’ tău. Hai, du-te !
– Săru’ mîna babă !
– Sa trăieşti , mînca-l-ar muma !
Baba Florica
Posted by costache on mai 8th, 2008 / 4 Comments
Claudiu98 — 9 mai 2008 @ 9:28 am
Absolut bestiala!
Adevarul este ca multe de aici mi le aduc aminte. Si multe scene (cea cu curtea), untura cu jumeri, trandafiri, turta – yummi! Hehe… frumoasa viata la tara, odata… Si acum, insa cu cat devenim mai comozi la oras… viata la tara se restrange la o vizita in weekend.
Nea Costache — 9 mai 2008 @ 11:16 pm
Da Claudiu, acum e adevarat, ne-am facut oraseni, in weekend mai dam cate o tura pe-acolo (daca avem timp), dar si la tara nu mai este ce a fost: testul de copt turta si oalele de pamant s-au spart, sau, stau undeva cuminti pe o polita uitata. Cat despre gatitul la vatra…s-a dus timpul. Acum si la tara se gateste ca la oras „la aragaz in vase de fier” sau mai nou din teflon.
didi — 10 mai 2008 @ 1:44 pm
mă, io is ardeleancă, da tare imi place cum voroviţi voi acolo, d-eia vă şî felicit , mă. apoi io încă nu am inventat în capu nieu un text despre găină, ouă şî scoală, da mă apuc amu de un text din ăla şî l-oi scrie.Nie ni-i dragă de tăt viaţa la ţară, d-eia mă duc des şî stau acolo, culcată pe iarbă, la soare, în gredină, cu o carte în mână, mâncând câte o porodică(pătlăgea, no)
Nea Costache — 10 mai 2008 @ 4:23 pm
In peregrinarile mele ,pe la oaste ,prin facultate sau la servici ,am cunoscut multi ardeleni si am ramas profund impresionat de ospitalitatea,bunatatea si atasamentul lor fata de oameni.Multumesc,Didi pentru aprecieri si trag inca o data concluzia ca indiferent cat de oraseni ne-om da fiecare ,radacinile ni-s tot de la tara .