Biografie
Louis Armstrong, născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată; părinţii s-au despărţit la puţin timp după naşterea sa. A fost încredinţat să fie crescut unei mătuşe, Josephine, în timp ce mama sa, cu mare probabilitate, practica prostituţia.
A încercat pe rând diferite meserii (căruţas, lăptar, vânzator ambulant, lustragiu). A fost atras de muzică din fragedă tinereţe, cânta la colţuri de stradă împreună cu grupuri improvizate, neavând posibilitatea şi nici forţa să folosească un instrument de suflat, care ar fi corespuns dorinţei lui. Această practică muzicală spontană, neşlefuită i-a permis să dezvolte o intonaţie optimă şi un deosebit simţ al improvizaţiei, caracteristică esenţială a jazzului.
La 7 ani a cântat pe străzile oraşului natal cu un cvartet de copii, la 13 ani a studiat cornetul şi a condus orchestra şcolii de corecţie unde fusese internat pentru ca a tras un foc de revolver în aer în noaptea de Anul Nou. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formaţie orchestrală simpatizată de populaţia oraşului, executând, printre altele, bucata „When the Saints Go Marchin’in”, care, ani mai târziu, avea să fie una din piesele sale cele mai interpretate. În cursul acelor peregrinări prin oraş, îl întâlneşte pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit „King Oliver”, care îi dă lecţii de trompetă, îl acceptă în formaţia sa şi, într-o seară, Armstrong îl substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuşi o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanţele efectuate pe „riverboats” – mici vase ce navigau pe Mississippi – începe să înveţe notele muzicale şi să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet.
În anul 1922 se mută la Chicago, care devenise în acea vreme centrul muzicii de jazz, în continuă dezvoltare. În această perioadă a maturizării sale artistice, Louis Armstrong este preocupat de rigorile polifonice ale liniilor muzicale, având tendinţa de a conferi solistului un rol în acelaşi timp conducător, dar şi integrat în textura muzicală. Este angajat de „King Oliver”, venit şi el la Chicago, în formaţia „Creole Jazz Band„, unde are posibilitatea ca trompetist solist să-şi desfăşoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaşte în execuţiile lui „Satchmo” inventivitate, fantezie ritmică şi melodică, unite cu un impresionant volum sonor şi un timbru de neuitat. În anul 1924 părăseşte formaţia lui Oliver şi intră în „Big Band”-ul lui Fletcher Henderson din New York, un colos al jazz-ului, care dispunea de una din cele mai bune orchestre ale timpului, cu interpreţi de prestigiu. Cu această orchestră, Armstrong are posibilitatea să înregistreze discuri având ca parteneri celebrităţi ca Sidney Bechet, Bessie Smith şi mulţi alţii. Se hotărăşte să se dedice carierei de solist şi înregistrează „Hot Fives and Hot Sevens”, transformând jazz-ul în una din cele mai înalte expresii ale muzicii, cu sunetul clar şi briliant al trompetei sale şi cu vocea sa răguşită, pornită parcă din fundul gâtlejului. Urmează o serie de succese şi, datorită prezenţei sale carismatice, contribuie la ruperea oricăror bariere rasiale, devenind unul din primii „stars” de culoare în muzica americană.
În ultimii ani ai vieţii, Louis Armstrong personifică la cel mai înalt nivel muzica de jazz şi devine, împreună cu formaţia sa „All Stars”, ambasadorul acestui gen în întreaga lume. Tendinţa comercializantă a unor impresari lipsiţi de scrupule nu l-a scutit însă nici pe el de anumite concesii făcute succeselor ieftine, printre altele în unele filme pe care le-a turnat. Louis Armstrong, „The King of Jazz”, cum a mai fost numit, se îmbolăveşte, din păcate de cancer la gât. Deşi medicul îi spune să renunţe la trompetă, Armstrong nu poate să o facă şi în cele din urmă moare în ziua de 6 iulie 1971, în casa sa din cartierul Queens al oraşului New York.
Preluat de pe http://ro.wikipedia.org
Vă ofer câteva din celebrele lui melodii:
Sper că v-am făcut o duminică frumoasă!
black angel — 14 februarie 2010 @ 3:24 pm
…. Da … un artist… special…. Atat de bun… ca chiar si Michael Bubble a ajuns sa ii preia melodiile,…foarte frumos…
spedy — 14 februarie 2010 @ 8:03 pm
Adaug si eu un Cabaret si Bare Necessities
http://www.youtube.com/watch?v=gRdcm2Lx7qo&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=aXwEBp3cKfM&feature=channel
trebuie sa existe o anume empaie altminteri, nu inteleg de ce as fi cotrobait si eu in lada cu minuni toata ziulica ,cautand ce-i drept altceva dar exact in aceiasi zona,
Nat King Cole:
http://www.youtube.com/watch?v=dCYApJtsyd0&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=q8tRTZIx298
http://www.youtube.com/watch?v=fxEmnxiUz8w&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=jDPjG4leifk&feature=related
si putin amuzament
http://www.youtube.com/watch?v=F3vgaCNY-aI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=QH6t_VtmRl8&feature=related
nume mari ale vremii…..
spedy/14/02/2010
costache — 15 februarie 2010 @ 7:35 am
@ blabk angel: Da, am observat! De altfel, Michael Bubble este foarte talentat, dar cu un timbru vocal, total diferit de al marelui Amstrong.
@ spedy: Ce mi-ai facut prietene? M-am innecat in butoiul de melancolie! Intr-adevar, nume mari in muzica, nume cu voci de aur! Multumesc, si ma bucur ca avem aceleasi gusturi muzicale! O saptamana cu realizari si bucurii!
danbrasov — 15 februarie 2010 @ 9:42 am
Nu prea ma inteleg cu jazz-ul, insa Luis Amstrong m-a incantat de fiecare data cu piesele sale de o calitate extraordinara. Sanatate !
costache — 15 februarie 2010 @ 10:29 am
@ danbrasov: Dane, spune un proverb ca ceea ce e placut, place si lui Dumnezeu! O zi frumoas
costache — 15 februarie 2010 @ 10:29 am
@ danbrasov: Dane, spune un proverb, ca ceea ce e placut, place si lui Dumnezeu! O zi frumoasa!
hobbitul — 15 februarie 2010 @ 10:34 am
neata, domnule costache …
ce mai faceti ?
o rugaminte cu bloggrolul m-am mutat pe hobbitu.ro, daca puteti modifica
costache — 15 februarie 2010 @ 10:42 am
@ hobbitul: Servus Bogdane! Am modificat! Ce fac? Am interdictie de PC: am stat prea mult la PC vineri si…am ochii rosii, trebuind sa-mi pun picaturi! Acum, fiind singur acasa, imi fac cap o juma’ de ora! O zi faina!
black angel — 15 februarie 2010 @ 11:52 am
…. apai da…. Luis Armstrong ….e Luis Armstrong… nu se compare nimeni cu el ….e unic!!!!!!!!!!!!!!
…Vezi si matale… cu monitorul ala….. pai cumpara unu extern mai mare, macar 24″… ca cu ala nu mai ai probleme….se vede de la 2 metri!!!
costache — 15 februarie 2010 @ 11:58 am
@ black angel: E-un laptop de 17! Cat sa fie, cat valiza???
black angel — 15 februarie 2010 @ 12:14 pm
….cat un plasma de 42″…..juma de perete!! :)… ..ca la ala de 17… e cam mic …eu il am de 21..si tot mic mi se pare!!!
hobbitul — 15 februarie 2010 @ 12:16 pm
@aoleu, nea costacxhe, si eu nu am mai dormit de sambata … oana miercuri nu apuc … sarbatorim nastere lu je pe 16 si va dati seama … a daca vreti sa beti o bere si aveti drum in bucur va invit cu cea mai mare placere
Theodora — 15 februarie 2010 @ 12:41 pm
Louis Armstrong este minunat.
Este o adevarata placere sa il asculti.
costache — 15 februarie 2010 @ 2:18 pm
@ black angel: Stiu nene dar n-am…timp pentru unul asa mare!
@ hobbitul: Ooo, inca de pe-acuma iti urez La multi ani! Imi pare rau dar nu am drum! Nu-i bai, ma multumesc si cu o sampanie virtuala!
@ Theodora: Ma bucur ca-ti place! O zi frumoasa!
Doux Rêve — 15 februarie 2010 @ 5:50 pm
Nu numai duminica, ci întreaga săptămînă! Îl iubesc pe Armstrong tocmai pentru că-mi aminteşte mereu că lumea asta e atît de minunată! Toate cele bune!
gabi — 15 februarie 2010 @ 6:18 pm
Foarte frumos. Totul !
O seara calda 🙂
black angel — 16 februarie 2010 @ 12:51 pm
…nea Costache… dar nu se gaseste niste”timp”de cumparat..pin partea matale??
Baiatul Ciudat — 16 februarie 2010 @ 5:08 pm
chair mi-au ajuns la suflet melodiile astea 😀
off-topic : ms pt nominalizare 😀
un link exchange cu mine ;;) ?
tizul — 16 februarie 2010 @ 6:40 pm
Mercic Nea Costache, nu-l mai ascultasem de mult pe rege…
costache — 16 februarie 2010 @ 11:25 pm
@ Doux Rêve: Eu am un CD cu piese de-ale lui pe care le-as asculta continuu! O seara frumoasa!
@ gabi: Ma bucur ca gusturile noastre coincid! Numai bine iti doresc!
@ black angel: Ai tu o metoda de a castiga „timp” mai usor? Tare as fi amator pe „seceta” asta!!!
@ Baiatul Ciudat: OK ciudatule, esti!
@ tizul: Placerea a fost de partea mea! Chiar rege!
Cosmin — 17 februarie 2010 @ 12:36 pm
No comment in fata lui Luis Armstrong. Tot respectul si toata admiratia pentru un titan ca el. Recunosc ca nu sunt fan muzica lui, insa ceea ce a creat el este absolut suberb.
Baiatul Ciudat — 17 februarie 2010 @ 2:19 pm
te-am adaugat la blogroll >:D<
costache — 17 februarie 2010 @ 2:26 pm
@ Cosmin; Un adevarat titan! multumesc pentru vizita si comentariu! te mai astept!
@ Baiatul Ciudat: Mersi Gabi!
hobbitul — 17 februarie 2010 @ 4:37 pm
FRUMOS CADOU NEA COSTACHE MI-A LASATI …:)
black angel — 17 februarie 2010 @ 5:44 pm
Apai cum….. e simplu… e de ajuns sa scoti bateria de la ceas….. si dupa vezi matale ca se opreste timpul…. 🙂
spedy — 17 februarie 2010 @ 6:07 pm
O ho ho …ce bine-ar fi sa poti face numa-i asta si…gata .
Nai mai vedea urma de ceas si poate nici nu s-ar mai naste atatea loaze si ….totusi,parca nu ne-am putea incremeni intr-un timp nenascut,am fi totusi tristi si nefericiti,o data-n plus…
@black angel
Imi cer iertare daca am inoportunat ,ca nu stiu cui ma adresez
dar…. nu m-am putut abtine.Subiectul este incitant,merita abordat ….
spedy/07/02/2010
Gina — 17 februarie 2010 @ 6:10 pm
Nea Costache, m-am relaxat, vivitandu-va!
costache — 17 februarie 2010 @ 8:46 pm
@ hobbitul: Inca o data La multi ani Bogdane! Daca eram mai aproape, alta era situatia!
@ black angel: Da, ceasul se opreste insa timpul…zboara!
@ spedy: Da, asta am gandit-o si eu! Si totusi, daca timpul n-ar mai curge in timpul opririi unui ceas, ar fi minunat! Discutia plecase de la recomandarea lui black angel de a-mi lua un monitor mai mare, la care-i raspund ca mi-as lua cu placere dar n-am…timp (bani voiam sa zic!!!)! Interesanta totusi si discutia cu timpul-timp!
@ Gina: Ma bucur ca ti-a facut placere! O seara frumoasa!
denisia — 17 februarie 2010 @ 9:22 pm
Nu am mai ascultat… dar aud că.. merită.. o să mai încerc.
black angel — 18 februarie 2010 @ 11:25 am
……@spedy… nu e problema…..
@Nea Costache…. pai am inteles eu ca nu timpu iti lipseste…..Am inteles eu ca e „seceta” de „timp” acolo….dar ma gandeam ca daca inveti sa opresti ceasul…. ai cand sa te duci in banca …sa mai scooti niste „timp”..
dupa te intorci acasa ,pui inapoi bateria la ceas….si gata!!poti zice ca ai facut rost de „timp”
In plus …trebuia sa gasesc eu alt subiect de comentat…(ca rating)..ca de nu ce facem!??..ca despre Armstrong am zis ce aveam in cap ..nu pot sa o mai spun odata! 🙂 …..
Mitrut Stanoiu — 18 februarie 2010 @ 2:48 pm
La multi ani Costache pentru azi, cu ocazia implinirii a 33 de ani de casatorie ! Multa santate si 20 de romane publicate !
costache — 18 februarie 2010 @ 9:04 pm
@ Mitrut Stanoiu: Multumesc Mitrut pentru ambele urari!
black angel — 18 februarie 2010 @ 9:41 pm
ooooopaaa…. o tineai ascunsa aaa??nea Costache!!! pai!? la multi ani…….si multi inainte!!Sa ne chemi la nunta de aur!!!!!!peste vreo 17 ani!!!! Si cat mai multe romane sa publici!!!! macar vreo 50!!!!!..O seara placuta!!!!!!!!
Sibilla — 19 februarie 2010 @ 5:23 am
No tulvai… prăpăditul de Mirciulică Geoană, se intitulează la Antena3, nici mai mult nici mai puţin… i-auzi naţiune, cică el mârlanul ar fi, citez : * paratrăznetul energiei negative *… tumna el, măscăriciul, hăl pălit de flăcăruia violet…
Lovi-l-ar trăznetul de neisprăvit, că nu poa să tacă ! Amin!
Alţi troglodiţi, * popularii *, * democraţii *, cu realizări de * succesuri *… :
http://sfinx777.wordpress.com/2010/02/19/twin-peakse-ul-carasean-platul-baronului-frunzaverde/
frunză verde… lemn… domnesc…
fost-am verde, năpârlesc…
că descălecatul doare…
te usucă, din picioare…
iară frunza care pică…
nima-n lume, n-o rădică…
frunza care cade jos…
nu mai suie unde-o fost…
( din folclorul * popular * – sîc! )
În labele cui ajunsăşi ţărişoară… Scârbă şi lehamite ne e, sătui de-atâţia * manageri *, * voievozi *…
Sibilla
costache — 19 februarie 2010 @ 5:45 am
@ denisia: Incearca Denisia, te asigur ca merita si-ti va place!
@ black angel: Te-am priceput Costele! Da, cam tre’ sa mai scriu cate ceva pe blog! In limitita timpului!
@ black angel: Ce sa zic mai, daca nevasta-i plecata la tara, am „serbat” aceasta zi importanta pentru mine, singur cuc, precum flacaii! Mersi de urari! Cine stie cat va fi atza pe mosoru’ ala al vietii?
@ Sibilla: Poftim si pe la tine sibillino!